Alexandru Marin, copilul democraţiei

Acum 21 de ani o mana de tineri au crezut in libertate si si-au pus in joc vietile pe strazile din Bucuresti, Timisoara sau Brasov. Unii dintre ei au ramas pe altarul libertatii si au plecat spre cer. Altii, precum Stefan Szobotka, Liviu Mihaiu sau Horatiu Buzatu au ramas printre noi si au pus o caramida la un sistem democratic, plin de pacate, asa cum e el.

Astazi, mi-am invitat cativa prieteni la Facultatea de Arhitectura ” Ion Mincu “, un loc plin de insemnatate pt. acele momente. Mi-au raspuns oameni dragi, precum cei enumerati mai sus, precum Lucretiu Tudoroiu, Florin Alexe, Lilick si altii alaturi de care am avut onoarea sa construiesc o alternativa civica si politica, timida, dar pt. care militez de cativa ani si care sper ca va prinde contur in anii ce vor urma. Le datorez macar atat celor care au murit pt. ca eu sa am dreptul de a crede in altceva.

In memoria celor care s-au sacrificat atunci si in cinstea celor care mi-au fost alaturi astazi am aprins o lumanare. Impreuna, am aprins pe ferestrele facultatii lumanari care inca nu s-au stins, desi au trecut cateva ore bune. Iar din sufletele noastre sunt sigur ca nu se vor stinge niciodata.